La Curciu, Casa Clopotarului capata o noua identitate intre zidurile bisericii fortificate

„Restaurari de poveste” din seria „Cine asculta o casa?”, episodul 5:

• Noul episod al seriei „Cine asculta o casa?” exploreaza modelul de reconversie a Casei Clopotarului din Curciu si ilustreaza modul in care patrimoniul arhitectural poate fi revitalizat si integrat in viata comunitatii contemporane.
• Proiectul devine un model replicabil pentru revitalizarea patrimoniului rural transilvanean, imbinand conservarea istorica si functionalitatea moderna.
• Prin vocile celor implicati, de la arheologi si arhitecti la localnici si custode, episodul spune o poveste despre identitate, comunitate si pasiunea de a reda viata locurilor in care „timpul pare ca se odihneste”.

Cronicari Digitali continua seria „Cine asculta o casa?” cu un nou episod video-documentar din proiectul „Restaurari de poveste”, dedicat uneia dintre cele mai frumoase povesti de patrimoniu din sudul Transilvaniei: Casa Clopotarului din Curciu, o anexa a bisericii fortificate readusa la viata prin efortul comun al arhitectilor, restauratorilor, tamplarilor si localnicilor.
Aici, intre zidurile vechi de secole, se intalnesc trecutul si prezentul: cladirea care adapostea odinioara familia clopotarului a devenit astazi un spatiu de cazare, un loc in care istoria poate fi traita de vizitatori.

Un proiect-pilot pentru viitorul bisericilor fortificate

„Aici, la Curciu, am incercat sa avem un proiect pilot, prin care dorim sa aratam ca anumite anexe ale fortificatiei se pot adapta vremurilor noastre, astfel incat, de exemplu, sa fie un loc de cazare. Turnul slaninii e transformat intr-o sufragerie, capela din spatele meu e transformata intr-o camera de luat masa si fosta casa a clopotarului are, astazi, doua dormitoare”, spune Cristi Cismaru, manager la Fundatia Biserici Fortificate.

Proiectul propune un model replicabil: un mod in care patrimoniul se conserva si, mai mult decat atat, se reinventeaza, aducand valoare economica si emotionala comunitatii. Vizitatorii pot trai, pentru o noapte, linistea unei fortificatii medievale si pot simti cum „timpul se dilata in linistea asta deplina”.

Din suflet, pentru un loc in care timpul pare ca se odihneste

Pentru Dana Crisan, custode al bisericii si ghid local, munca de zi cu zi trece dincolo de dimensiunea practica si devine o legatura cu locul si cu oamenii care l-au construit: „Am muncit mult pana am pus la punct aceasta incinta, dar tot ce am facut aici, eu zic ca am facut din suflet. Si ce vine din suflet nu are cum sa dea gres.”

Ea povesteste cum, de-a lungul anilor, a redat ordinea, curatenia si frumusetea acestui loc: „Am inceput sa ma uit la fotografii vechi, sa vad fiecare banca, sa o asez la locul ei si, in final, am fost multumita de cum arata.”

Cercetarea arheologica, o etapa esentiala in creionarea unor povesti fascinante

Lucrarile au fost precedate de o ampla cercetare arheologica, coordonata de Marian Tiplic, arheolog. Pentru el, arheologia ofera povesti, nu doar date tehnice: „Turistul vine pentru povesti. Altfel, se uita la ziduri, le vede si le intelege sau nu. Dar atunci cand reusesti sa-i oferi povesti, intelege si istoria unui monument.”

Arhitectura, intre conservare si o noua functionalitate

Arhitectul Tudor Pavelescu explica viziunea din spatele proiectului: „Ideea era sa se locuiasca in incinta fortificata. Aici am facut si interiorul, am facut si mobila”.
Interventiile au fost gandite cu respect pentru substanta istorica, in colaborare stransa cu specialistii in conservare, restaurare si structura, iar lucrarile de executie au fost conduse de o echipa tehnica pentru care fiecare detaliu conteaza.
„Capela unde ne aflam acum are tencuieli de epoca, de doua, trei straturi. Contrastul acesta a fost foarte dificil de executat”, spune Attila Gálfi, mester din echipa de constructii. „Trebuie sa fie o colaborare foarte stransa intre executant, proiectant si beneficiar”, adauga el, subliniind importanta dialogului dintre specialisti.

Detaliile de tamplarie si mobilier poarta amprenta unui mester care a crescut „langa bancul de tamplarie”. „Am fost crescut de bunici, iar bunicul era tamplar. Am crescut langa bancul de tamplarie si am invatat meseria”, spune Atilla Szász, tamplar.

Pentru el, esentialul e simplitatea si rabdarea: „Folosim legaturi din lemn, nu folosim suruburi. Lemnul tot timpul lucreaza si, prin imbinarile care le folosim, acestea permit lemnului sa lucreze.”

Restaurarea pietrei, un echilibru intre autenticitate si estetica

In Casa Clopotarului, elementele litice, portaluri, ancadramente, ferestre, au fost restaurate de Sidonia Olea, specialist in piatra: „S-a optat pentru o conservare mai mult decat pentru o restaurare, prin reintregiri volumetrice, deoarece nu era necesara interventia. S-a pastrat imaginea autentica a bunurilor culturale.”
Pentru Sidonia, fiecare lucrare e o provocare: „Cred ca cea mai dificila etapa a fost cea a retusului cromatic. Redarea acelei culori a lutului, un crem galbui, a fost destul de delicata si s-a folosit pigment original.”
Coordonarea lucrarilor a revenit lui Stefan Spindler, manager de santier: „Am venit, am studiat locatia, am vazut ce probleme ar fi si ce ar putea interveni. M-am implicat de placere. Imi facea placere sa vin, sa vad ce se poate imbunatati.”

Dincolo de ziduri, o lectie despre identitate

In jurul bisericii, istoria respira la fiecare pas, iar turistii care vin descopera, pe langa fortificatie, si o comunitate care renaste.
„Restaurari de poveste” arata ca, la Curciu, patrimoniul traieste prin oameni: arhitecti, mesteri, restauratori si localnici uniti de aceeasi dorinta, cea de a aduce la viata si chiar de a oferi o noua identitate locurilor vechi. Casa Clopotarului este un simbol al modului in care traditia, cunoasterea si pasiunea pot transforma trecutul intr-o poveste vie.
Docu-seria, parte din proiectul cultural „Cine asculta o casa?” – Editia a IV-a, este realizata de Asociatia Human Made Art, cu sprijinul Ordinului Arhitectilor din Romania, din Timbrul de Arhitectura, alaturi de Institutul National al Patrimoniului, Complexul National Muzeal ASTRA si Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” din Bucuresti.

Partenerii media ai proiectului sunt Radio Romania Cultural, Revista Zeppelin, Igloo Magazine, MATEK

Despre Cronicari Digitali

Platforma Cronicari Digitali, produsa de agentia de PR Zaga Brand, Asociatia Human Made Art si Institutul National al Patrimoniului a reusit sa aduca alaturi o comunitate vasta de oameni preocupati de valori culturale, personalitati, experti, vedete, creatori de continut, si deruleaza anual proiecte offline si online care se disting prin creativitate si modalitati inovative de storytelling digital.

Cronicari Digitali dezvolta produse new media, social media, BTL, PR pentru branduri si institutii preocupate de patrimoniul cultural, turism cultural, gastronomie, multietnicitate si comunitati.

Facebook.com/cronicaridigitali

Instagram.com/cronicaridigitali